Comunitatile locale incluse in

Parcul National Domogled - Valea Cernei



Mai jos sunt prezentate cateva informatii legate de comunitatile locale:


   Comunitatile incluse în interiorul Parcului National Domogled-Valea Cernei sunt în numar de 12, dintre care cea mai numeroasa ca numar de familii este Prisacina ( 22familii ), urmeaza apoi Poiana Lunga( 8 familii ), Tatu (7 familii ), Inelet( 6 familii ), Cracu Mare (5 familii ), Cracu Teilor (3 familii ), Scarisoara (3 familii ), Gura Iutii (3 familii ), Stepan (3 familii ), Bedina (2 familii ), Dobraia (2 familii ) si Slatinic (1 familie ). Populatia în aceste zone nu este foarte numeroasa, locuitorii având ca medie de vârsta 50 de ani. În aceste comunitati s-au produs schimbari de mediu, dar nu de o amploare capabila sa determine degradari importante. Practic, numai în portiunea în care omul s-a stabilit permanent, s-a produs o schimbare în folosirea terenurilor, marindu-se suprafetele de pasunat, si inclusiv ridicarea de salase, care apoi au devenit case de locuit. Locuitorii din aceste zone cultiva legume , porumb si pomi fructiferi , cresc vite si pâna în prezent si-au construit gospodarii permanente si mori de apa (si azi mai functioneaza moara de apa de la Prisacina ). Legaturile dintre aceste asezari sunt posibile doar pe poteci, folosindu-se cai sau magari purtând samare si doar pe anumite portiuni, unde exista mai multe gospodarii, si drumul s-a putut largi se pot folosi carute.

   Principala ocupatie traditionala a taranilor din aceste zone este cresterea oilor si vitelor, fapt reflectat deopotriva în arhitectura populara, etnografie si folclor. Arhitectura populara prezinta aspecte particulare de mare atractie pentru drumetii care iubesc muntele.Peste tot unde sunt pasuni si fânete , apar numeroase adaposturi numite salase odai , sau conace, locuite numai în timpul cositului. De mentionat, în aceste zone este faptul ca de exemplu la Dobraia, exista singura scoala din zona cu clasele I-IV unde nu exista curent electric, iar copiii care vor totusi sa învete sunt nevoiti sa ajunga acolo de la 3-4 km distanta si chiar mai mult, pe jos prin padure, în ciuda conditiilor nefavorabile de clima peste care încearca sa treaca. Un alt exemplu care prezinta interes este comunitatea Scarisoara unde exista doar 3 familii, din cauza drumului foarte anevoios, locuitorii din aceasta zona pentru a nu ocoli muntele si a nu parcurge zeci de kilometri au improvizat scarite din lemn pe care sa poata urca.

   Salasele sunt construite din lemn, au o singura încapere si o tinda, iar alaturat pot avea un grajd, un tarc pentru vite si o gradina cu pomi fructiferi si cu straturi cu legume. Referindu-ne la creatia artistica populara putem spune ca nu exista, ca în alte parti centre vestite de mesteri populari, dar nu lipsesc totusi piesele remarcabile din piele si nici obiectele de lemn, sculptate maiestrit (leagane de lemn in care se poarta pruncii pe potecile dintre asezari). Mobilierul popular este simplu,rareori prevazut cu motive ornamentale; dar in schimb,tesaturile de interior imbodobesc toate locuintele.Dintre ele putem mentiona covoarele din camera de oaspeti,"invelitoarele" de pat,de lavita si de leagan,precum si stergarele de tot felul.

   Portul popular traditional este pastrat cu grija de femei care il etaleaza duminica la biserica si la hora sau in zilele de sarbatoare. Obiceiurile populare din ciclul vietii nu au un repertoriu foarte variat, dar au un farmec deosebit.Din acest ciclu putem aminti obiceiurile legate de nunta si inmormantare. La alaiurile de nunta,la horele in aer liber si la ospetele de prin casa cu diferite ocazii familiale,nu participa numai localnicii,ci si rudele,sau cunoscutii de prin satele vecine,iar drumetii sunt intampinati ca niste vechi cunostinte.

   Drumetul mai poate asista,ca pretutindeni in tara,la obiceiurile de Anul Nou (plugusorul) si la cele de peste an,majoritatea legate deopotriva de primavara-vara si de ocupatii (strigaturile peste sat ,iesirea cu vitele la munte,masuratul oilor). Vorbirea populara este reprezentata prin graiurile subdialectului banatean.Astfel,se zice frace (frate),cinara (tanara),jinere (ginere),sinje (sange),dulse (dulce),unge (unde),pra (pe).Exista multe cuvinte mostenite din limba latina,comune cu dialectele romanesti sud-dunarene ; golamb (porumbel),a custa (a trai),dar si cuvinte care tradeaza o influenta germana ; crumpi (cartofi),gosti (musafiri),zacon (obicei).Din aceste infulente a rezultat un fond de cuvinte specific banatene ca : ogas (parau),canta (galeata),uica(unchi),piparca(ardei). Muzica populara,ca pretutindeni in Banat,este transmisa prin intermediul cantaretilor.Reprezentativ este cantecul de joc si mai ales doina,a carei linie melodica presupune multa maiestrie in interpretare.Folclorul muzical este vehiculat prin instrumente ca fluierul,taragotul si vioara. Dansul popular este exprimat in principal prin hora,doiul si braul.Se joaca de maini,cu bratele pe umeri,in perechi,in cerc si in semicerc.Cel mai obisnuit dans este hora care se de zvolta in serpuiri,in spirala,in cercuri simple sau concentrice,cu sau fara perechi la mijloc.

   Referitor la obiceiurile populare putem mentiona in aceste comunitati nedeea (ruga banateana),obicei ce se respecta in fiecare an,la o data stabilita exact de locuitorii fiecarei zone.La acest obicei participa in general rudele sau cunoscutii de prin satele vecine,obicei cu un farmec deosebit. Aceasta sarbatoare este o impresionanta parada in aer liber,care se desfasoara timp de trei zile,seara la Caminul Cultural din localitatea respectiva. Totul se desfasoara intr-o atmosfera de sarbatoare,locuitorii fiind imbracati in haine festive ;sunt gazde primitoare pentru cei care vin la aceasta sarbatoare.Fiecare locuitor organizeaza masa pentru cei care vin in vizita,iar seara se merge la Caminul Cultural unde reprezentativ este cantecul de joc si dansurile populare (hora,doiul si braul). Aceasta sarbatoare se tine pana spre dimineata,cand fiecare gazda isi conduce musafirii spre casa,unde de obicei se continua petrecerea. Ruga banateana este o sarbatoare ce are un caracter complex,un minunat prilej pentru drumeti de a lua contact nemijlocit cu obiceiurile locului.