Habitate


   Unul din habitatele importante atât din punct de vedere al florei, faunei, peisajului cât si al conservarii este habitatul de stâncarie. În aceste habitate de stâncarie se dezvolta specia endemica Pinul Negru de Banat care formeaza arborete analoage cu padurile xeroterme de conifere din tinuturile submediteraneene moesice, suprafata ocupata de aceste arborete în parcul national fiind de 1953 ha (conform amenajamentelor silvice). Suprafata Parcul National Domogled-Valea Cernei este de 61.211 ha din care 75,31% este padure.


De aici puteti descarca:


Harta privind habitatul Pinului Negru de Banat

   Dintre toate speciile care se întalnesc aici Fagus sylvatica (fagul) este predominant, restul speciilor fiind reprezentate de Picea abies (molid), Abies alba (brad), Ulmus montana (ulm), Acer pseudoplatanus (paltinul), Fraxinus excelsior (frasinul), Carpinus betulus (carpenul), Populus tremula (plopul de munte), Corylus avellana (alunul), Sorbus aucuparia (scorus de munte), Euonymus europaeus (salba moale). Limita padurii se afla la 1800 m altitudine, de unde coborând întalnim mai întâi pâlcuri de molid, brad si fag (cu predominanta primului) - fagul si molidul ajung în raporturi de codominanta aproape echivalente - , apoi intram în padurile de fag, succedate în partea inferioara a bazinului Cernei, de padurile de stejar. Cea mai mare extindere o are însa subetajul padurilor de fag, acestea fiind constituite din Fagus sylvatica, F.s. var. Moesiaca, Fagus orientalis, Ulmus montana, Acer pseudoplatanus iar, datorita influentelor climatului cu nuante mediteraneene în componenta padurilor de fag (pe versantii sudici) se regasesc Quercus petraea, Acer pseudoplatanus. La altitudini de aproximativ 1800-1700 m unde predomina pajisti de ierburi pitice se întalneste Rhododendron kotschy (smirdarul) -care este o specie ocrotita - , iar de la altitudini de 1500-1800 întalnim si Vaccinium myrtillus (afinul).

   Sub înaltimile de 1800-1700 m se remarca prezenta jnepenisului care face trecerea spre etajul forestier. El este reprezentat de Pinus montana ( jepi) în partea de nord si nord-vest a parcului si de Juniperus nana (ienupar) în zona Arjana, culmea Muntiilor Mehedinti si în culmea Oslea Româneasca. Jnepenisul nu constituie masive compacte ci formeaza tufarisuri cu suprafete reduse. În partea nordica a Muntilor Godeanu (caldarile Galbena, Paltina) jnepenisul are o extindere mare, în schimb în partea sudica arealul de raspândire a jepilor este mult mai restrâns, dezvoltându-se în special pe versantii nordici uneori urcând pâna la 2000 m altitudine. Habitatele acvatice din parcul national sunt reprezentate de râul Cerna, râul Motru, pâraie (afluenti ai Cernei si Motrului), lacurile de acumulare de pe cele doua râuri (Iovanu, Prisaca pe Cerna si Valea Mare pe Motru), acumularile glaciare temporare din Muntii Godeanu, baltile si iazurile existente în zona Cerna Sat. Datorita scaderii debitului Cernei prin devierea apei din cauza hidrocentralelor exista unele consecinte, efecte negative asupra echilibrului natural: - izvoarele termominerale într-un viitor nu prea departat ar putea seca, - se modifica fauna acvatica în special cea piscicola din întregul ecosistem al bazinului Cernei, - iar cel mai grav efect negativ - datorita reducerii debitului Cernei pe un sector de circa 40 km - modificarea ionizarii aerului si a climatului local.